BENEFICIILE TERAPIEI DE INTEGRARE SENZORIALĂ PENTRU COPIII CU NEVOI SPECIALE

Mintea şi creierul se află într-o simbioză perfectă. Sentimentele, gândurile şi acţiunile noastre sunt posibile doar datorită acţiunilor complexe ale creierului. Orice modificare care are loc la nivelul creierului poate avea un impact major asupra sentimentelor, gândurilor şi acţiunilor noastre.

Persoanele cu astfel de modificări cerebrale arată absolut obişnuit, însă în pofida aparenţelor, zone subtile din creier nu funcţionează în mod corespunzător. Modificările cerebrale duc la apariţia unor comportamente care îi derutează şi îi frustrează, devin agresivi sau retraşi când sunt într-un grup sau refuză să participe la diverse activităţi sau jocuri sportive.

Pe lângă dificultăţile de învăţare şi de limbaj, copiii nu au suficient de dezvoltată abilitatea de a prelucra informaţiile primare prin intermediul simţurilor. Aceşti copii interpretează de obicei cu dificultate imaginile, sunetele şi senzaţiile de atingere sau de mişcare, sunt deranjaţi de luminile puternice şi se supără dacă sunt atinşi sau mişcaţi pe neaşteptate. De asemenea, felul în care îşi controlează, coordonează şi folosesc muşchii este ineficient. Deoarece nu reuşesc să-şi coordoneze grupele mari de muşchi (motricitatea grosieră) şi/sau muşchii mici (motricitatea fină), le este greu să alerge, să sară, să ţopăie sau să se caţere, nu reuşesc să-şi încheie nasturii, să-şi tragă fermoarul sau să-şi lege şireturile, să coloreze, să decupeze sau să scrie etc. Aceste dificultăţi, de a-şi sincroniza corpul cu gândirea, le creează probleme în situaţiile în care trebuie să prindă sau să arunce mingea, să folosească furculiţa, creionul sau pieptenul, precum şi în alte situaţii importante din viaţa de zi cu zi.

Terapia de integrare senzorială, practicată de terapeuţi ocupaţionali, foloseşte jocul, conceput în aşa fel încât să schimbe modul în care creierul reacţionează la atingere, sunet, vedere şi mişcare. Terapia de integrare senzorială implică activităţi care au rolul de a organiza sistemul senzorial prin furnizarea stimulilor la nivel vestibular, proprioceptiv, auditiv şi tactil. Periile, leagănele, hamacele, bilele şi alte echipamente special concepute pentru uz terapeutic sau de agrement sunt folosite tocmai pentru a oferi aceşti stimuli şi a evita comportamentele de autostimulare. Comportamente precum mişcări motorii stereotipe, învârtitul, agresiunea şi comportamentele de auto-vătămare au fost corelate cu  tulburări de procesare senzorială. Fiecare comportament de acest tip interferează cu capacitatea unui copil de a se angaja în activităţi terapeutice.

Prin activităţi bine planificate de terapeut, terapia de integrare senzorială foloseşte stimulii senzoriali într-un mod organizat şi controlat, în funcţie de nevoile copilului. În fiecare şedinţă terapeutul „construieşte” caracteristicile mediului astfel încât să creeze doar „reacţii adecvate” din punct de vedere recuperator.

Terapia de integrarea senzorială este un proces individualizat şi interactiv!

Obiectivele terapiei de integrare senzorială au în vedere îmbunătăţirea modulării senzoriale legate de comportament şi atenţie, creşterea abilităţilor pentru interacţiunile sociale, a abilităţilor academice şi a autonomiei personale. Activităţile desfăşurate sunt menite să ajute modularea sistemului nervos, să organizeze şi să integreze informaţiile provenite din mediul înconjurător, rezultând răspunsuri viitoare adaptive.

Cu toate că terapia de integrare senzorială nu este nouă, ea a rămas oarecum controversată. Deoarece nu există un cadru universal acceptat pentru diagnosticarea tulburărilor de prelucrare senzoriale, în general acestea nu sunt diagnosticate. Dificultăţile în tolerarea sau prelucrarea senzorială a informaţiilor este o caracteristică care apare în multe tulburări de comportament şi dezvoltare, inclusiv în tulburările din spectrul autismului, în deficitul de atenţie şi hiperactivitate, în tulburările de dezvoltare şi coordonare, în  tulburările de anxietate.

           Studiile de specialitate au evidenţiat următoarele beneficii ale terapiei de integrare senzorială:

• schimbări semnificative în comportamentele din spectrul autist (componenta socială şi stereotipiile);
• progrese semnificative în raport cu obiectivele individualizate privind prelucrarea senzorială;
• asumarea de reguli, a funcţiei social-emoţionale şi a abilităţilor de autonomie personală.

Terapia de integrare senzorială ar trebui să fie una din componentele planului complex de intervenţie pentru recuperarea copiilor cu nevoi speciale. Cu toate acestea, părinţii nu sunt informaţi corect cu privire la eficacitatea terapiei.

 Terapeut integrare senzorială,
Oana GHIŞA
Asociaţia „A.B.C.D.”

Ataşamente:

5 situatii.pdf	237 kB
7 moduri de a vă ajuta copilul să facă față sensibilității la zgomot.pdf	210 kB
Anxietate.pdf	205 kB
Comportamente.pdf	137 kB
Imbracatul.pdf	268 kB
Integrare senzorială (PDF)	201 kB
Mituri TPS.pdf	290 kB
Sensibilitate zgomot.pdf	278 kB
SI vs ADHD.pdf	157 kB