Metoda Tomatis şi EPILEPSIA
Cum ar putea să aibă metoda Tomatis, care constă într-o stimulare a urechilor prin intermediul aparatului de ascultare electronic*, vreun beneficiu asupra epilepsiei?
Funcția urechii nu se limitează la a auzi. Într-un fel, am putea spune că auzitul vine după funcții mai importante ale urechii. Mai întâi de toate, funcția principală a urechii este de a furniza o extraordinară energie creierului, în al doilea rând urechile controlează postura și induc o bună verticalitate, astfel încât persoana respectivă nu doar aude, ci și ascultă adecvat.
Se întâmplă că mulți oameni suferă de epilepsie cu diferite forme de convulsii. În majoritatea cazurilor, observăm rapid o schimbare de pattern: convulsiile devin mai puțin violente, mai puțin frecvente, iar copilul se recuperează mult mai repede. În cazul unora, convulsiile au încetat complet și s-a putut renunța la medicație.
Tratamentul funcționează la un nivel fiziologic, precum și la unul emoțional, însă, bineînțeles, cele două interacționează foarte profund. La nivelul fiziologic, tratamentul echilibrează răspunsul celor două urechi și, prin urmare, echilibrează nivelul de energie care ajunge în cele două emisfere ale creierului. La nivelul emoțional, ședințele au un efect de relaxare foarte profund și eliberează mult din anxietate. Această stare de bine este extrem de importantă. Într-adevăr, simțim că, în multe cazuri, convulsiile sunt legate de stres, ca și cum convulsia ar fi singura modalitate pe care ar putea-o găsi persoana respectivă pentru a face față unei situații emoționale.
După tratament, acești oameni găsesc modalități mai ”mature” de a înfrunta frustrările și viața în ansamblu. Ei devin mai alerți, comunicativi și încep să-și deschidă urechile către ascultare.
*”Urechea electronică”, ce conține un set de căști, un microfon și un sistem de ”porți” electronice care filtrează sunetele la anumite frecvențe. Una peste alta, este un fel de
model în lucru al urechii reale. Acest dispozitiv ”antrenează” urechea să funcționeze fără distorsiuni, până când urechile respectivei persoane își pot face treaba singure, fără ajutor.